Frământări sfâşiate

Partea a-VI-a

Privesc cum soarele-şi risipeşte încet razele, condamnând la pieire întunericul din cameră. Ochii îmi pendulează în ritmul ticăitului repetitiv al ceasornicului; urmărind cu atenţie leapşa jucată de umbre şi lumină.
“A mai trecut o noapte în care n-am închis un ochi!” mi-am spus oftând lung, golindu-mi plămânii de aer. ” Cum de a ajuns asta tocmai aici? Cine o fi lăsat-o să se zbată neputincioasă în voia curentului, deasupra patului?” Un gând cumplit m-a făcut să mă blochez, temându-mă că ar putea fi R. “Dar oare el de unde să ştie? Avea oare cum să mă vadă? Mi-e greu să cred!” am rostit pe un ton hotărât, încercând să mă conving.
Supuneam şalul turcoaz din caşmir la tortura frământărilor mele, ce deveneau din ce în ce mai greu de controlat… încercând să găsesc răspunsul unei întrebări, nu reuşeam decât să dau naştere altor întrebări al căror răspuns părea tot mai departe de mine…presiunea creştea. Materialul s-a sfâşiat zgomotos, cedând în faţa agitaţiei mele. “L-am rupt!!! Acum cu siguranţă nu-l mai pot da înapoi…”.
Eram totuşi tentat să cred că ea a fost cea care l-a adus în camera mea. “Dacă R ar fi bănuit ceva, nu cred că ar fi plecat, lăsându-mă pentru câteva zile doar alături de soţia şi copilul lui! Poate că tocmai asta şi intenţiona să facă…mă punea oare la încercare??
Mă minunam de cât de naiv puteam fi, luând în considerare varianta conform căreia R m-ar lăsa doar în compania ei pentru a mă testa. “Ea trebuie să fi fost!” mi-am spus destul de sigur. “Dar care ar fi motivul? De ce şi-ar putea dori să-i văd voalul şerpuind în voie deasupra patului?”
“Probabil m-a văzut când o priveam de după uşa întredeschisă… poate că îşi dă seama de gandurile ce-mi trec prin cap când o privesc…”
Am aruncat în sus bucata de pânza ruptă şi parcă lipsită de viaţă, care în cădere mi-a acoperit parţial faţa. Vaporii ce-ţi purtau mirosul pielii, se revărsau ca o cascadă peste chipul meu; umplându-mi nările cu mirosul tău asemeni florilor de cireş.
Îţi auzeam paşii descriind în jurul meu o elipsă…şi totuşi…aveam impresia că te apropii de mine. Paşii au încetat brusc, apoi ţi-am simţit respiraţia caldă furnicându-mi ceafa. Într-o încrucişare delicată a mâinilor, mi-ai atins timid pielea, începând să-mi explorezi precaut trăsăturile feţei. Cu o mişcare sigură şi rapidă ai desprins voalul, ce-ţi ascundea parul şi chipul, legându-mi-l la ochi. Sub atingerea mainilor tale, nasturii cădeau încet, unul câte unul, trăgând în jos odată cu ei cămaşa. Ţiam simţit buzele lăsându-şi amprenta pe spatele meu; cu unghiile îmi străbăteai pieptul făcându-mă să tremur de plăcere. Gemeam timid. Am auzit zgomotul unui fermoar, apoi pe cel produs de rochia ta, în momentul în care a atins podeaua.
Ţi-ai lipit trupul gol de al meu, muşcându-mi lobul urechii. Ducându-mi mâinile în spate, îţi mângâiam pofticios coapsele şi şoldul. Simţeam cum sânii ţi se mulau pe formele spatelui meu… M-am întors lent, căutându-ţi buzele, dorind să te sărut. Lipindu-mi-le de ale tale, m-ai muşcat violent, apoi te-ai retras. Chicotind te-ai lungit pe spate, apoi ghidându-mă grijuliu către tine, mi-ai tras corpul peste al tău.
Ţi-ai încrucişat picioarele în jurul bazinului meu, sustinându-mi mişcările de dute-vino. Gemeai scurt, înfigându-ţi unghiile adânc în carne, perforându-mi pielea. Încolăcirea picioarelor tale ne obliga corpurile să se joace lasciv în această strânsoare intensă.
Ai gemut puternic, contractându-ţi întreg corpul. Mă simţeam ca prada unui şarpe constrictor, a cărui corp se zbate neputincios până la epuizare… tu tremurai…
Ţi-ai trecut degetele peste buzele mele… Am tresarit cand am vazut-o pe soţia lui R lânga mine. Nu auzisem cand a intrat în camera.
-Scuză-mă! Nu am vrut să te trezesc. E destul de târziu, mă gândeam că ai păţit ceva. Buzele îţi sunt uscate, crăpate, iar fruntea îţi arde! Ai febră, a remarcat ea grijulie în timp ce eu o priveam uimit. Văd că mi-ai găsit niqab-ul…

MădălinaElenaCiucu;    Ana cu 2n;    Ayra;    Ruby;