Călătorul în timp…

Partea a-II-a

Un scârţâit înfundat mi-a întrerupt şirul gândurilor; care s-au împrăştiat galopând către orizontul minţii mele…în faţa mea oprise autobuzul 783…
-Ajunge la aeroportul Henri Coandă?întreb eu buimac pe unul dintre călători.
Acesta m-a privit lung, măsurându-mă din cap până în picioare, iar după câteva secunde, fără a scoate vreo vorbă a înclinat aprobator din cap.
Am căutat din priviri un scaun liber şi m-am aşezat…priveam pe geamul prăfuit la străzile aglomerate ale oraşului, la pietonii grăbiţi ce mişunau de colo-colo…de afară se auzeau claxoanele şoferilor nerăbdători să plece mai repede de la semafor. Am ajuns într-un final la aeroport şi m-am îndreptat către ghişeul de check-in…o doamnă tocmai anunţa că plecarea avionului Bucureşti-Istanbul, Istanbul-Izmir urma să aibă loc de la poarta 6.
-Ăsta-i al meu, am spus zâmbind celui care-mi făcea check-in-ul.
M-a privit indiferent. Avea o faţă plictisită şi părea că-şi face treaba mecanic. La final mi-a urat sec:”Să aveţi o călătorie plăcută!”.
Nu mai călcasem pe pământ turcesc de aproape trei ani şi jumătate…tot de atunci nu te mai văzusem nici pe tine…pe fundal se auzea numai vocea comandantului aeronavei care oferea date despre echipaj şi ura pasagerilor un zbor plăcut în cadrul companiei.
Gândurile legate de tine au început să curgă unul după altul fără încetare…Imaginea ta îmi părea la fel de clară şi de vie ca acum trei ani şi jumătate… un chip oval, cu ten creol şi fin…ochii tăi mari de culoarea cărbunelui mă priveau drăgăstos. Buzele tale făcute în roşu aprins îmi şopteau cuvinte de iubire; îmi provocau buzele, întărâtându-mi simţurile. Părul lung, uşor ondulat, de culoarea castanelor coapte era de cele mai multe ori ascuns sub şal.
Când mă simţeam agitat îmi cântai melodii de leagăn, mă mângâiai ocrotitor…în acele momente credeam că nimic rău nu mi se poate întâmpla.
Înainte de a pleca, te-am strâns în braţe şi te-am sărutat…mâinile mi-au alunecat pe unduirile corpului tău, dezgolindu-l… Mirosul şi aroma pielii tale asemeni boabelor de cafea îmi îmbătau raţiunea…deveneam uşor un sălbatic…un simplu sclav în faţa dorinţei de a-ţi gusta trupul pentru ultima oară. Ţi-am eliberat părul din strânsoarea şalului, lăsând buclele să-ţi cadă liber peste umeri…te-ai aplecat şi mi-ai sărutat chipul…părul tău se plimba în voie, explorându-mi şi gâdilându-mi pielea. Sânii îţi erau tari sub atingerea mâinilor mele…
O lumină slabă pătrunse în cameră, gravându-ne trupurile pe perete… Simţeam contracţiile tale, la început uşoare…mişcările deveneau tot mai sacadate…plăcerea, atingând cote inimaginabile, ne-a făcut corpurile să sfârşească într-un tremur puternic…respiraţia şi bătăile inimii o luaseră razna.
Am simţit jambele comprimându-se uşor sub greutatea avionului, frânele produceau un zgomot înfundat…motoarele funcţionau în sens invers în încercarea de a opri avionul pe pistă. Aterizasem în Izmir…

Citeste partea I-a: CLICK AICI!
Citeste partea a-III-a: CLICK AICI!