Buze de mac

Trup de femeie… un corp feminin aproape dezbracat, acoperit numai de cateva esarfe aproape transparente, se poate vedea prin crapatura usii uitata candva intredeschisa… sta intinsa pe niste perne orientale.

O lumina confuza isi arunca razele in intreaga incapere luminand chipul acestei fete… o fata ovala cu ochi mari, luminosi, cuprinzatori asemanatori cu ai unei caprioare… buze de mac…

Expresia chipului ei da intregii camere un aer pustiu, plin de durere. Patrund in camera dar ea ramane nemiscata, privind la macii aruncati pe jos care ocupa aproape intreaga podea…

O mana frumoasa, cu degete lungi si subtiri se intinde dupa narghilea…o miscare aproape mecanica, desi nu lipsita de gratie si feminitate… carbuni incinsi- ea duce narghileaua la gura, lipindu-si buzele fine de capatul metalic… fumul cu miros de cirese amare impanzeste incaperea… ma asez mai aproape de ea si nu imi pot opri privirea sa-i cerceteze chipul…Tristetea lui ma cuprinde si pe mine… ma macina… imi trezeste intrebari care nu-si gasesc ecou…

Camera e dominata de tacere… de cand am intrat nu am schimbat decat priviri, iar singurul lucru care s-a atins a fost fumul scos de fiecare dintre noi. Imaginatia fiecaruia incepe si deseneaza-n fum…imaginile se inlantuiesc asemeni unui film vechi…succesiunea lor ma duce cu gandul la un curcubeu… un curcubeu de idei si ganduri poate chiar dorinte ce se risipeste in sufletul si mintea amandurora.

Priviri intense si dorinte pe masura…toate amintirile ce-au fost zavorate-n noi atata timp; acum umbla nestingherite prin incapere fiind atent incrustate in acest tablou de fum, ne apropie din ce in ce mai mult… micsorand distanta dintre noi cu fiecare clipa.

Ne-am ferit in tot acest timp sa ne manifestam si ne-am ascuns dupa masti ce nu ne reprezinta… dar acum profitam si ne bucuram unul de altul…

Focul s-a stins… Iubirea??? nu mai e … s-a terminat si ea… dar a ramas speranta!

P.S.: raspunsul e in opiu…

…dependenta

FanWalk

Ce este FanWalk?

Sony Ericsson FanWalk to MTV EMA’s 2009 este un concurs in care doar 100 din cei mai mari fani ai muzicii vor face excursia muzicala a vietii lor. In urma voturilor acordate de voi, acestia vor parcurge pe jos drumul dintre Hamburg si Berlin pentru a participa la show- ul MTV Europe Music Awards.  

Fiindca sunt obisnuite cu noroiul, agitatia si spectacolele in aer liber, votati- le pe http://fanwalk.tv/yume si http://fanwalk.tv/shin.

Rememba

Sunet de saxofon, o vibratie pe care n-o pot controla. Ma domina. Nu ma pot opune…nu pot schimba nimic. Framant emotionat nisipul in mana, privind cum se scurge incet, incet. Nu la fel de incet insa s-au scurs ultimii ani.

Nici acum nu mi-au disparut din minte tenul tau creol, privirea cand provocatoare cand intrebatoare…zambetul acela inocent pe care il aveai mereu cand mintea mi-o lua razna.

Atingeri, saruturi, priviri, camasa semidesfacuta pe care o aveai pe tine…dorinta…mi le amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri…dar poate ca nici elefantii nu-si mai amintesc cand si daca asa ceva chiar a existat.

Clepsidra facuta de mana mea si vantul de pe plaja m-au purtat prin amintiri…

…

Trec orele dar eu raman tot acolo pe locul meu de pe plaja…cu prietena Mareea…

Ma loveste un val, urmat poate de un al doilea.

P.S. : nu stiu daca doar am visat sau chiar asa s-a intamplat…insa daca ai existat, in felul meu te-as fi putut iubi.

S-a terminat…

A trecut foarte mult timp de cand imi amintesc ultima data ca nu aveam nimic de facut… am terminat cu admiterea,  cu tot ce-nseamna stres, griji sau intrebari de genu: “intru? si daca nu intru ce fac??”

S-A TERMINAT…SI CHIAR FOARTE BINE

De acum incolo voi avea timp sa scriu pe blog… asa ca va astept.

era sa uit:O:O:O…am intrat la AFA, voi fi pilot.

In between

“Unde sunt? Oare ce s-a intamplat…aseara? Sau poate ieri? Nu am idee de cand ma aflu aici in acest loc necunoscut pe care nici macar nu-l pot privi. Ce sunt toate aceste lucruri care ma-nconjoara? Cine esti si ce vrei de la mine?”

Lumea mea s-a transformat in ceata, privirea e vaga, si vad cu greu contururi asemeni unor umbre , iar mintea nu-i tocmai lucida. Ma-ntreb cand m-am ridicat ultima data din acest pat in care-mi simt corpul captiv, cand a fost ultimul lucru lucid facut, care-i ultima persoana cu care am vorbit, ce cuvinte am adresat si lista poate continua.

Dar parca totul se intampla impotriva mea, memoria nu ma ajuta, nu-mi amintesc nici chestiile vechi, amintiri demult traite, sau alte nimicuri cu care-mi mai umpleam capul. Ochii ii misc greoi, iar imaginea este neclara, vaga, ii simt ca plini de lacrimi dar sunt uscati, ma ustura, ma ard. Ma simt lipsit de energie si nu reusesc sa gasesc puterea sa ma ridic din patul in care stau lungit. Nu am taria sa fac cativa pasi in aceasta incapere. Parca frica ma atinteste-n salteaua moale.

Departe undeva parca aud ceva. Se aud atingeri fine, usoare si rapide. Aud pasi grabiti care acum se apropie pentru ca in secunda urmatoare sa se-ndeparteze mai mult decat fusesera pana atunci… e gol, o liniste totala, niciun zgomot pe care sa-l percep.

Un zambet imi animeaza fata la auzul noilor zgomote. Seamana cu clapele unui pian, o vibratie frumoasa ce ma linisteste, imi calmeaza toata nelinistea provocata de amorteala simturilor. Sunetele-mi devin tot mai familieare, incep sa cred c-am mai auzit melodia asta candva…sau poate undeva.

… O tresarire intrerupe sunetul pianului. Reaud pasii grabiti care par sa se apropie, si-un scartait de usa. Simt o prezenta in camera dar nu pot reactiona, raman inert ca toate celelalte corpuri din incapere, si am senzatia ca sunt privit, ca acel cineva e in preajma mea.

Simt cum doua degete terminate cu niste unghii lungi se plimba dealungul gatului meu. Simt buze straine cum imi tin de urat dupa atat de lunga singuratate pe care-am indurate-o. Simt caldura unui trup care incearca sa ma alinte, sa-mi ofere caldura de care atata timp am avut nevoie.

Iti simt parfumul atat de dulce si ademenitor, si corpul meu revine la viata. Raspund la sarut cu sarut, la mangaiere cu mangaiere. Deschid ochii  si-ti vad chipul in aceasta camera slab luminata.

Vreau sa-ti soptesc ceva, dar tu ma opresti si ma saruti, si iar ma saruti…

Clisee…

De ce sa ne crestam numele pe cojile copacilor sperand ca astfel dragostea nu se va stinge? De ce sa ne spunem toate acele clisee, sa ne adresam cuvinte goale pe dinauntru si frumoase doar la exterior? De ce sa facem toate aceste lucruri aparente cand putem face ca toata pasiunea dintre noi sa traiasca vesnic?

Cum se face ca majoritatea considera ca atunci cand o relatie se consuma odata cu ea ii apune si viata? Nimic mai gresit.

Toate amintirile frumoase, gesturile, jocurile, privirile si chiar zambetele cu subinteles raman intiparite-n persoanele ce le-au trait.

Asa am facut si eu am avut incredere in tine si te-am lasat sa-mi desenezi pe trup. Nici macar nu eram atent exact ce faci, ma gandeam numai la placerea pe care-o provoci in mine, la fiecare noua senzatie pe care ma faci sa o simt.

Am fost atat de neglijent incant n-am observat ca tu imi scrii adanc numele tau pe trup, in trup si-n minte.

Orgolii

Tocmai am intrat in Sonics si am gasit masa la care erati asezati. Dintre toti esti singura care pare sa nu vrea sa-mi adreseze niciun cuvant, niciun gest frumos.

Ma asez pe taburelul din fata ta si ma bag in discutie…tu…taci, nu zici absolut nimic dar ma privesti intens. Pot distinge in ochii tai o oarecare rautate, agresivitate…accentuate de agiatatia mainilor tale, a degetelor care parca o iau razna si nu-si gasesc locul.

Ma retrag din discutie si prefer sa-ti intru-n joc, sa ma complac in situatie, sa ma prefac. Sa ma port de parca niciodata nu s-ar fi intamplat nimic, de parca am fi doi straini care se vad pentru prima data. Te privesc cu aceeasi intensitate cu care o faci si tu. Amandoi stim acest joc, amandoi am fost candva acolo.

Nimicul este ceea ce ne defineste si asta pentru ca-n afara de de firi nu avem nimic in comun. Suntem doi instinctivi, suntem vulcanici si actionam aproape mereu sub impulsul momentului. Tocmai acest fel al nostru de-a fi ne-a facut sa dinamitam tot ce-am fi putut construi vreodata…absolut orice legatura ce ar fi putut avea loc intre noi.

Dar acum nu mai conteaza…am renuntat cu mult timp in urma sa facem jocuri aparente…de suprafata. De ce sa ne mintim cu aceste priviri crude si reci care ar inspaimanta pe oricine, stii foarte bine la fel ca si mine ca aceste priviri ascund dorinta. Acea nevoie nebuna de-a ne simti unul pe altul aproape, de a-ti simti respiratia si unghiile infipte in spatele meu, iar tu sa-mi simti buzele plimbandu-se strengareste pe gatul tau.

Ne lasam dominati de nevoia de-a ne simti parte din celalalt si inca odata renuntam la orgolii de dragul dorintei, pasiunii si clipelor frumaose ce au fost intre noi.

Profita!

Obosit…ma intind in pat sperand sa adorm curand. Ma gandesc insa la tine. Ma provoci. Imi vine in minte chipul tau de copil, cu acel zambet larg si nevinovat. Un zambet pe care cu siguranta nu ai cum sa nu-l remarci chiar si intr-o masa de oameni. Ochii sunt calzi si blanzi dar privirea…privirea e rea si provocatoare.

Marcant la ea sunt buzele. Niste buze pline si senzuale. Au fost momente cand le-am simtit lipite de trupul meu, plimbandu-se de colo colo, mangaindu-mi fin obrazul, gatul buzele.

Ma intreb acum de ce tocmai la ele m-am oprit?de ce nu la ochi, la maini, sau la multe alte lucruri frumoase pe care le ai? Poate ca dorul e de vina…:-? Sau poate ca dorinta? Cine sa stie a cui e vina?

As fi insa nebun daca n-as recunoaste ca mi-e dor de pasiunea atingerii tale, de trupul tau suav care-si gasea alintarea in bratele mele. Mi-e dor si pofta de tot ce insemni si-ai putea insemna, dar mai presus mi-e dor de buzele tale. Mi-e teama ca la un anumit moment nu le-as mai putea simti, vedea, musca.

Asa e… mi-e dor sa-ti musc buzele, poate chiar sa te vad muscandu-ti singura buzele atunci cand nu vreau sa te sarut. Sa te vad framantandu-te atunci cand ne certam sau cand sunt indiferent pentru ca mai apoi sa pot exploda intr-un singur moment de pasiune…

Dupa acel moment nu stiu ce-mi voi mai dori, dar acum vreau sa profit de tine si de buzele tale.

Jocul cu ploaia…

Stateai singura in statia tramvaiului 20, care intarzia sa apara. Aveai un joc ciudat din degete si iti muscai nervos buzele. Ti-am privit intens chipul , ochii atat de calmi si de blanzi , buzele moi si catifelate… Imi displacea total ideea de a te lasa singura in acel loc pustiu. Mi-am luat inima-n dinti si te-am atins, acea adiere usoara ce ti-a mangait obrazul, ce si-a-nfipt mainile in parul tau. Acea adiere care ti-a atins buzele si care acum isi dorea mai mult. Pareai indiferenta la toate acestea si nu ai reactionat in niciun fel…acelasi joc nervos al buzelor care parca nu mai aveau rabdare. Desi nu ma stiau ma doreau, desi taceau si apparent nu ziceau nimic ma chemau.

Nu mai puteam gandi, ramasesem blocat la chipul tau, la acea spranceana ridicata care ma provoca, ma atata, nu-mi dadea liniste.

…a inceput dansul…

Picaturi mari de ploaie se amestecau in parul tau si se scurgeau agale pe obraz, pe nas, pe buze. Pareau niste lacrimi ce ti se-nnodau in barbie. Amandoi aveam o problema: eu te vedeam dar nu te puteam simti, iar tu ma puteai simti dar nu ma puteai vedea.

Am continuat acest joc amagitor; zambeai la fiecare picatura ce te gadila pe gat, te bucurai de dansul de pe buzele tale si poate ca incercai sa raspunzi, dar nu am de unde sa stiu…

As vrea sa prind forma unui om si sa te strang in brate. Sa te sarut sa-ti pot SIMTI buzele fine, sa te musc si sa dansez cu tine-n ploaie. Dar singur nu pot face asta trebuie sa ajungi sa vezi si atunci poate voi putea sa simt…

M-ai parasit pentru un moment si te-ai urcat in tramvai. Te-ai asezat pe scaun si priveai pe geam. Habar nu am la ce te gandeai, dar ca ramas bun ti-am desenat ceva pe geam iar tu mi-ai zambit

Tu cititorule ce crezi?:)

De ce?

De ce am venit in aceasta seara tocmai la tine? Eram plictisit in apartamentul meu si nu gaseam absolut nimic de facut. Ganduri imi invadau mintea din toate partile si daca nu as fi plecat as fi simtit ca innebunesc. Pana si cerul e negru si-mi lasa impresia ca toti norii s-au strans deasupra Bucurestiului. Nu ploua dar atmosfera e apasatoare, cu atat mai apasatoare cu cat nu reusesc sa-mi indepartez gandurile de…

Cand ai deschis usa si m-ai vazut ti-ai dat imediat seama ca mintea mi-e in alta parte, in orice alt loc de pe planeta asta numai nu cu mine. Am batut tot acest drum independent de vointa mea. Te-ai straduit sa faci tot ce era omeneste cu putinta sa ma ajuti sa depasesc clipa aceasta blestemata, dar n-ai reusit. Stau indiferent in patul tau mare si ma gandesc. Tu iti asezi capul pe pieptul meu, ascultandu-mi bataile inimii in timp ce ma mangai. Nu esti o femeie urata, dar in ciuda acestui fapt nu reusesti sa trezesti in mine niciun fel de dorinta. Stateai deasupra mea si-ti unduiai corpul cu acele miscari ritmice, menite sa ma faca sa tremur, sa ma simt bine alaturi de tine, insa tot ce reuseai sa-mi provoci era greata. O actiune pe care o percep acum ca fiind robotica, fara niciun sentiment, fara absolut nicio senzatie…

In capul meu se derulau secvente demult apuse. Apareau legaturi intre imagini si momente care nu credeam ca vor avea vreodata vreo legatura. Toate aceste amintiri prindeau radacini tot mai adanci in sufletul meu si nu-mi dadeau nicio clipa de ragaz, ma simteam sufocat. Tot excesul de afectiune de care ai dat dovada, prin acele linguseli, saruturi si chiar imbratisari ai nascut in mine un sentiment de respingere. Aveam un sentiment de frustrare pentru ca am sperat ca aceasta escapada sa ma elibereze, sa ma lase sa ma dezlantui si sa ma desfasor.

Actiunea in sine care pana acum mi-a provocat atata placere alaturi de alte femei, ma facut sa vreau mai mult, tot mai mult… sa devin dependent de pasiunea cu care se petrec evenimentele, de toate acele amanunte pe care nu le poti observa la o persoana in alte situatii.

Raman indiferent intins pe patul tau, cu framantarea-n suflet, sperand ca-si va gasi apusul cand Ea-mi va spune “noapte buna”.